De la maidan la locurile de joacă moderne. Cum s-a schimbat copilăria în ultimii 30 de ani?

În anii '90, în multe cartiere din România, copiii se jucau pe terenurile libere dintre blocuri, pe aleile din spatele scărilor sau în curțile școlilor, acolo unde accesul era permis. Pentru o partidă de fotbal erau suficiente două ghiozdane folosite drept porți. Șotronul se desena cu cretă, iar jocurile cu elasticul sau coarda nu necesitau niciun echipament special.

Astăzi, în orașele mari, o parte dintre aceste spații au dispărut. Pe fostele terenuri virane s-au construit blocuri, parcări, magazine sau clădiri de birouri. Copiii au la dispoziție locuri de joacă amenajate, parcuri de aventură și centre de activități, dar accesul la ele presupune uneori transport, programare și cheltuieli.

Schimbarea este vizibilă mai ales în București, unde dezvoltarea imobiliară și intensificarea traficului au modificat felul în care sunt folosite spațiile dintre clădiri.

Cum se jucau copiii în urmă cu 30 de ani?

În 1996, telefonul mobil era încă un obiect rar în România, iar accesul la internet era limitat. Pentru mulți copii, întâlnirile cu prietenii aveau loc în fața blocului sau pe terenurile din apropierea locuinței.

Jocurile se organizau pe loc. Dacă se strângeau suficienți copii, începea o partidă de fotbal. Dacă erau mai puțini, se jucau de-a v-ați ascunselea, leapșa sau alte jocuri care nu necesitau materiale speciale.

Regulile erau adesea stabilite de participanți. Copiii negociau cine intră primul în joc, cum se formează echipele și ce se întâmplă atunci când cineva nu respectă o regulă.

Existau și conflicte. Uneori, un copil era exclus din grup, iar cei mai mari impuneau regulile celor mici. Lipsa supravegherii nu garanta că toți copiii se simțeau în siguranță.

Nici spațiile folosite nu erau întotdeauna potrivite pentru joacă. Pe terenurile virane puteau exista sticle sparte, bucăți de metal, gropi sau materiale abandonate. Fotbalul jucat pe stradă presupunea riscuri legate de circulația mașinilor.

Amintirile plăcute despre copilăria anilor '90 sunt firești, dar condițiile de atunci nu trebuie considerate automat mai bune decât cele actuale.

Unde au dispărut maidanele?

În multe cartiere construite înainte de 1990 existau suprafețe neamenajate între blocuri. Unele proveneau din proiecte de urbanizare rămase neterminate. Altele erau terenuri pentru care nu fusese stabilită o utilizare clară.

Pe măsură ce orașele s-au dezvoltat, aceste spații au primit alte destinații.

În București, creșterea numărului de autoturisme a dus la o cerere tot mai mare de locuri de parcare. În paralel, dezvoltatorii au construit locuințe și spații comerciale pe terenurile disponibile.

Rezultatul diferă de la un cartier la altul. Există zone cu parcuri mari și locuri de joacă modernizate, dar și cartiere unde trebuie să mergi câteva sute de metri sau mai mult pentru a găsi un spațiu potrivit copiilor.

Dacă locuiești într-un ansamblu rezidențial nou, probabil ai observat că locurile de joacă sunt uneori amenajate pe suprafețe relativ mici. Pot exista câteva leagăne, un tobogan și o structură de cățărare, însă spațiul liber pentru alergare sau jocuri de echipă este limitat.

Situația poate fi diferită în cartierele vechi, unde există parcuri construite pe suprafețe mai mari. Totuși, accesul depinde de distanța față de locuință și de condițiile în care sunt întreținute amenajările.

De ce copiii sunt supravegheați mai mult?

Schimbarea modului în care părinții își supraveghează copiii are mai multe explicații.

Traficul este una dintre ele. Într-un cartier unde aleile dintre blocuri sunt folosite pentru circulația și parcarea autoturismelor, părinții pot considera că un copil mic nu se poate juca nesupravegheat.

Contează și vârsta la care copilul începe să se deplaseze singur prin oraș. Aceasta diferă în funcție de maturitate, distanță și condițiile de siguranță.

La un loc de joacă modern, echipamentele sunt proiectate pentru anumite categorii de vârstă, iar spațiile pot avea suprafețe speciale pentru reducerea riscului de accidentare.

Supravegherea rămâne necesară, în special pentru copiii mici. Un tobogan sau un leagăn utilizat incorect poate provoca accidente, indiferent de calitatea echipamentului.

Există și un efect asupra organizării timpului liber. În loc să iasă spontan în fața blocului, mulți copii sunt duși de adulți în parcuri, la activități sportive sau în spații de agrement. Programul depinde astfel mai mult de timpul disponibil al părinților.

Ce oferă locurile de joacă moderne?

Amenajările actuale sunt mult mai diversificate decât cele care existau în numeroase cartiere în anii '90.

Pe lângă leagăne și tobogane, poți găsi structuri pentru cățărare, poduri suspendate la înălțimi mici, panouri interactive, trasee de echilibru și echipamente care solicită coordonarea.

Unele spații includ suprafețe de tartan sau alte materiale cu proprietăți de amortizare. În funcție de amplasare, pot exista zone separate pentru copiii mici și pentru cei mai mari.

O altă schimbare este apariția parcurilor de agrement unde joaca poate fi combinată cu activități sportive și educative.

De exemplu, la Balotești, în județul Ilfov, există un loc de joacă pentru copii amenajat în pădure, în cadrul Edenland Park. Spațiul include structuri de cățărare, tobogane, leagăne, balansoare, trambuline și zone cu nisip.

Locul de joacă este destinat copiilor de până la nouă ani, iar accesul celor între doi și nouă ani se face contra cost. Copiii sub doi ani beneficiază de acces gratuit la această activitate.

Pentru familiile care vor să petreacă mai multe ore acolo, există și alte opțiuni în parc, inclusiv ateliere creative și o zonă cu animale.

Acest tip de amenajare permite copiilor să încerce activități diferite, într-un spațiu destinat agrementului. Părinții trebuie să respecte regulile de utilizare și să îi supravegheze pe cei mici.

Ce s-a întâmplat cu jocurile inventate de copii?

Într-un spațiu amenajat, multe activități sunt determinate de echipamentele disponibile. Copilul urcă pe scară, coboară pe tobogan sau folosește leagănul.

Jocurile spontane funcționează diferit. Participanții pot inventa reguli, pot modifica obiectivele și pot folosi materiale simple pentru activități noi.

De exemplu, o minge poate fi folosită pentru fotbal, pentru un joc de pase sau pentru exerciții de coordonare. Câteva obiecte pot delimita un traseu cu obstacole. Un joc început de doi copii poate fi adaptat când apar alți participanți.

Aceste experiențe sunt utile pentru exersarea negocierii, cooperării și rezolvării conflictelor.

Dacă vrei să încurajezi jocurile libere, nu ai nevoie neapărat de un spațiu specializat. Ai nevoie de o zonă sigură, suficient de mare și potrivită activității.

Poți organiza astfel de jocuri într-un parc public, într-o curte unde accesul este permis sau într-un spațiu de agrement care dispune de zone libere.

Este util să îi lași copilului posibilitatea de a alege jocul și regulile, intervenind atunci când apar probleme de siguranță sau conflicte pe care nu le poate gestiona.

Telefonul a schimbat timpul liber

În urmă cu 30 de ani, copiii aveau acces la televizor și la jocuri electronice, dar dispozitivele mobile conectate permanent la internet nu făceau parte din viața cotidiană.

Astăzi, telefonul poate fi folosit pentru jocuri, comunicare, videoclipuri și activități educative. În multe familii, timpul petrecut în fața ecranelor este o preocupare constantă.

Nu toate activitățile digitale au același efect. Contează vârsta copilului, conținutul accesat, durata utilizării și ceea ce înlocuiește timpul petrecut pe dispozitiv.

Dacă un copil renunță frecvent la somn, la mișcare sau la întâlnirile cu prietenii pentru a sta pe telefon, programul zilnic merită reevaluat.

Interzicerea completă a dispozitivelor nu este singura soluție. Poți stabili intervale clare de utilizare și poți include activități în aer liber în programul săptămânal.

Pentru un copil care petrece mult timp în casă, o activitate nouă poate fi mai interesantă decât o simplă recomandare de a lăsa telefonul.

Ciclismul, minigolful, traseele de aventură sau jocurile de grup sunt câteva exemple. Alegerea trebuie făcută împreună cu copilul, ținând cont de ceea ce îi place.

Cât de accesibilă mai este joaca?

O diferență importantă între joaca pe maidan și multe dintre activitățile actuale este costul.

În anii '90, o partidă de fotbal între blocuri nu presupunea cumpărarea unui bilet. Astăzi, accesul într-un centru privat de agrement se poate face contra cost, iar activitățile individuale pot avea tarife separate.

Totuși, există în continuare parcuri publice și locuri de joacă gratuite.

Pentru o familie cu doi copii, alegerea poate depinde de bugetul disponibil. Un parc public aflat aproape de casă poate fi folosit zilnic, în timp ce vizitele la un parc de aventură pot fi rezervate weekendurilor sau ocaziilor speciale.

Nu este necesar ca fiecare ieșire să presupună cheltuieli. Poți alterna câteva activități simple:

Jocuri cu mingea. Sunt potrivite în spații unde nu îi deranjezi pe ceilalți și unde folosirea mingii este permisă.

Plimbări cu bicicleta. Alege trasee adaptate vârstei și experienței copilului.

Jocuri cu creta. Șotronul poate fi desenat pe suprafețe unde acest lucru este permis.

Activități în natură. Observarea păsărilor, a frunzelor sau a insectelor poate ocupa o parte dintr-o plimbare.

Varietatea este mai importantă decât costul fiecărei activități.

Ce merită să păstrezi din copilăria anilor '90?

Din modul în care se jucau copiii în urmă cu trei decenii merită păstrată libertatea de a inventa jocuri și de a petrece timp cu alți copii. Nu toate activitățile trebuie organizate de adulți sau să aibă un program fix.

În același timp, locurile de joacă actuale oferă echipamente și amenajări care nu existau în multe cartiere în trecut. Copiii pot încerca activități mai variate, cu reguli de utilizare și condiții de acces stabilite.

Dacă ai copii, poți combina cele două moduri de petrecere a timpului liber. În timpul săptămânii, un loc de joacă din apropierea casei poate fi suficient. În weekend, poți alege o excursie într-un parc mai mare sau o activitate sportivă organizată.

Lasă și perioade în care copilul să decidă ce vrea să se joace. Uneori va prefera un tobogan, alteori va inventa un joc împreună cu prietenii.

Spațiile de joacă s-au schimbat considerabil din 1996 până în prezent. Au apărut echipamente noi, reguli de siguranță și activități care presupun organizare. Copiii au în continuare nevoie de timp pentru mișcare și relații cu cei de vârsta lor. Felul în care le oferi acces la aceste experiențe trebuie adaptat condițiilor în care trăiesc astăzi.