Cum îngrijești un om bolnav acasă fără să te epuizezi

Pe scurt: cine îngrijește un bolnav acasă își previne epuizarea dacă își împarte sarcinile cu alți membri ai familiei, își păstrează timp de somn și pauze și cere ajutor din timp, înainte să ajungă la limită. Grija pentru propria sănătate nu este egoism, ci condiția ca ajutorul să dureze.

Când un părinte, un partener sau un copil are nevoie de îngrijire zilnică, viața familiei se reorganizează în jurul bolii. Mulți îngrijitori își neglijează somnul, relațiile și programările medicale proprii. După câteva luni apar oboseala cronică, iritabilitatea și sentimentul de vinovăție, semne că ai nevoie de sprijin.

Cum recunoști epuizarea îngrijitorului

Epuizarea se recunoaște prin oboseală care nu trece după somn, irascibilitate, izolare și pierderea interesului pentru lucrurile care îți plăceau. Pot apărea tulburări de somn, dureri de cap, scăderea răbdării și gânduri de tipul „nu mai pot”. Nu e o slăbiciune, ci o reacție frecventă la o povară prelungită. Mai multe detalii găsești în materialul cei care îngrijesc un bolnav acasă și modul în care își previn propria epuizare.

Împarte sarcinile cu familia

Îți ușurezi povara dacă împarți clar sarcinile, nu aștepți să se ofere cineva. Scrie ce trebuie făcut într-o săptămână: medicamente de ridicat, cumpărături, curățenie, însoțire la programări, ore de veghe. Apoi cere fiecărui membru al familiei o sarcină concretă. Cererile precise, de tipul „poți veni marți între 16 și 19?”, funcționează mai bine decât „ajută-mă și tu”.

• listează sarcinile săptămânii;
• repartizează-le pe zile și pe persoane;
• stabilește o zi fixă în care ai timp liber garantat;
• discută periodic ce merge și ce nu.

Păstrează somnul și pauzele

Somnul și pauzele sunt prima ta resursă, nu un lux. Dacă bolnavul se trezește noaptea, propune ture, astfel încât măcar trei-patru nopți pe săptămână să dormi neîntrerupt. În timpul zilei, notează două-trei pauze scurte: o plimbare de 15 minute, un telefon cu un prieten, o cafea în liniște. Pauzele mici, dar regulate, contează mai mult decât o zi liberă rară.

Cere ajutor din afara familiei

Dacă familia nu poate acoperi tot, există și alte surse de sprijin. Poți întreba medicul de familie sau serviciul de asistență socială din primărie despre servicii de îngrijire la domiciliu și despre drepturile pe care le au persoanele cu nevoi speciale și îngrijitorii lor. Condițiile diferă în funcție de situație, deci cere informații la instituția competentă. Grupurile de sprijin și vecinii de încredere pot ajuta cu lucruri mici, dar frecvente.

Ai grijă de propria sănătate

Îți menții sănătatea păstrându-ți programările la medic, o alimentație regulată și puțină mișcare. Mulți îngrijitori amână analizele sau tratamentele proprii și ajung să se îmbolnăvească. Dacă simți tristețe persistentă, lipsă de speranță sau gânduri de a-ți face rău, vorbește cu medicul sau cu un psiholog; în caz de urgență sună la 112. Articolul oferă informații generale și nu înlocuiește consultul medical.

Cum vorbești despre limitele tale

E în regulă să spui că nu poți face tot. Spune deschis ce poți și ce nu poți, fără reproș, și propune alternative. Un om bolnav acceptă mai ușor ajutor din afară dacă înțelege că nu este o respingere, ci o condiție ca îngrijirea să continue. Vacanțele sau perioadele de odihnă, planificate din timp, cu cineva care preia îngrijirea, fac parte din plan; pentru idei de ieșire din rutină, vezi Revista Voyage Voyage.

Întrebări frecvente

Cum știu că am nevoie de ajutor profesionist?

Dacă oboseala, tristețea sau anxietatea durează săptămâni și îți afectează somnul, munca sau relațiile, merită să discuți cu un medic sau cu un psiholog.

Mă simt vinovat când mă odihnesc. E normal?

Da, e foarte frecvent. Odihna te ajută să îngrijești mai bine, așa că o poți trata ca pe o parte din îngrijire.

Ce fac dacă nu am pe nimeni care să mă ajute?

Începe cu medicul de familie și cu serviciul social din localitatea ta. Ei îți pot spune ce servicii există și ce pași trebuie urmați.

Grija față de tine și grija față de cel bolnav merg împreună, iar fiecare pauză pe care ți-o permiți te ajută să rămâi alături de el.